MEDITATII - Biserica APELE VII
Domnul meu…
Google a răsfoit 4.330.000 de pagini care amintesc numele lui Dumnezeu, (în limba română), faţă de 6.720.000care îl pomenesc pe Băsescu. Ciudată încercare. Bun răspuns.Băsescu este mai discutat decât Creatorul. Suntem ţară creştină, ţinem la aceasta şi chiar vrem să promovăm imaginea noastră de oameni spirituali. Nu am nimic cu ideea în sine, dar întrebarea din spate este: Suntem chiar aşa cum pretindem? Suntem spirituali? Ne cunoaştem valorile, credem în ele şi vrem să fim asociaţi cu ideea aceasta? Ne-ar plăcea ca oamenii să ne numească credincioşi? Ţie, ascultatorule, ţi-ar plăcea să fii cunoscut în campus drept Ionel spiritualul? Sau George religiosul? Sau Cristi ăla care crede în Dumnezeu? Dacă prietena ta a absolvit Filosofia sau Literele şi îţi vorbeşte despre principiile ei ateiste, îi vei spune ceea ce crezi cu adevărat, în ciuda faptului că s-ar putea să fie ultima ieşire împreună... sau eşti gata să îi dai dreptate, dând din cap împăciuitor?
2007. An extraordinar. Am intrat în Uniune, putem merge cu buletinul în Franţa, în Anglia, în Spania, în Portugalia sau în Italia. Curse low-cost, malluri chiar şi în oraşele mai mici, mai puţini ani de facultate, joburi mai multe, bani mai valoroşi, tehnică mai sofisticată, blog-uri şi forumuri, podcast şi, myspace, albume virtuale în câteva secunde, telefoane cu TV şi funcţie de beţişor de ureche, fierbător cu ceaiul în el, boxe cu masaj, creier mai odihnit, vorbe mai scumpe, vise mai uşoare, nopţi mai scurte, zâmbete mai lungi. Ne grăbim, de parcă ne ajung din urmă strămoşii.
Devenim din ce în ce mai stăpâni, mai deştepţi, mai pe picioarele noastre. În lumea noastră grăbită nu-Şi are loc Dumnezeu – El e prea calm, prea atotştiutor, prea plictisit. Noi vrem adrenalină; vrem viteză şi necunoscut. Dumnezeu n-a mai ieşit la suprafaţă de ceva vreme, aşa că poate fi uitat şi învelit cu ignoranţă, să nu-I fie frig şi să tremure gălăgios, deranjând epoca aceasta ce îşi are sursa de energie în ea însăşi.Dumnezeu însă nu e cum ni-L proiectează mintea noastră stângace. Dumnezeu, vorba lui Steinhardt (Jurnalul fericirii), e un gentleman. Un cavaler. Un boier. El nu va deranja cursa low sau middle cost, cu un zguduit nervos din aripi. Uneori o va face, dar de cele mai multe ori stă şi bate la uşă discret. El are încredere în oameni.
Bănuiala, spunea Steinhardt, e trăsătura şmecherului, a parşivului, a celui care se ştie cu musca pe căciulă. Gentlemanul e cel care are încredere în oricine şi nu se înghesuie să dea crezare defăimărilor. Dumnezeu e atent şi politicos. Îl numeşte pe Iuda prieten. Niciodată o insultă, o vorbă dispreţuitoare faţă de păcătos. El nu pune condiţii, El oferă. Oferă posibilitatea alegerii, puterea să alegi şi tot sprijinul necesar după aceea. Fiului risipitor îi iese în cale şi, ori de câte ori dăruieşte ceva, dă din belşug.„Încredere în oameni, curaj, detaşare, bunăvoinţă către cei năpăstuiţi, de pe urma cărora nu te poţi alege cu niciun folos (bolnavi, străini, întemniţaţi), un simţ sigur al măreţiei, predispoziţia pentru iertare...“ Acestea le oferă El celor care afirmă sau nu că sunt creştini.Tuturor. Şi le dă cu mână largă. Bate discret la uşă, oferind fără reţinere ceea ce nu pot aduce nici toţi banii din lume: iertare necondiţionată pentru orice. EL vrea un singur gest, o singură fâlfâire de aripi, o singură imagine. O inimă. O inimă murdară, frustrată, tristă, un suflet neîmplinit, o persoană nefericită, un student deştept, o bătrânică săracă, o inimă mândră sau aparent bună. Îi vrea pe toţi aşa cum sunt, pentru a le oferi ceea ce nici ei n-ar îndrăzni vreodată să ceară: totul. Dumnezeu.
Hulit de unii, adorat de alţii, ignorat de cei mai mulţi în vremurile bune, implorat de toţi în cele grele. Google a răsfoit 4.330.000 de pagini care amintesc acest cuvânt, faţă de 6.720.000 care îl pomenesc pe Băsescu. Ciudată încercare. Ştiu, am repetat frazele de la început. Vreau să închei. Ştii ceva, nici nu mă interesează ce rezultate oferă Google. Dar... dacă Dumnezeu ar răsfoi şi inima ta printre cele 22 de milioane de inimi ce bat în spaţiul nostru românesc, oare, oare ce ar găsi? Sau ce ar găsi în inima mea? Fiindcă El încă bate discret, ca un gentleman. Arată încredere şi aşteaptă cu o răbdare nemăsurată. Apoi, la un moment dat, niciodată pe nepusă masă, va pleca uşor, fără zgomot, la fel cum a venit. Dar aceasta este o altă poveste...
Da, Doamne, cred, ajută necredinţei mele! Intră în inima mea şi fă-mă al Tău! Ştiu că doar Tu îmi poţi ierta greşelile care le-am făcut faţă de Tine, ignorându-Te, necrezând în Tine şi neprimind darul scump pe care l-ai oferit fiecărui om: iertarea. Ai fost un asemenea gentleman încât ai devenit Om, ne-ai dovedit ce înseamnă credinţa, bucuria, viaţa şi apoi ai murit pentru noi, plătind ceea ce noi trebuia să plătim. Vino în inima mea şi fă-mă fiul Tău sau fiica Ta. Ai spus vreodată aşa ceva, cu sinceritate? Dincolo de Băsescu, de religie, de păcate şi stres, rămâne altceva. Este vorba de relaţia cu Creatorul. Este vorba de răspunsul pe care îl dă copilul Tatălui, atunci când o face lată. OK, sunt importante cariera, căsnicia, cursurile, prieteniile, camera de cămin, banii sau zâmbetul tău. Toate îşi au rolul lor. Dar... dacă am ratat relaţia cu Creatorul, atunci am pierdut esenţa: LOZUL CEL MARE. Stai puţin în linişte şi cugetă puţin la lucrurile acestea! Fii sincer, siceră şi ascultă, în tăcere, acea bătaie uşoară la uşa inimii tale... Apoi deschide-ţi sufletul şi caută să refaci relaţia cea mai importantă din viaţa ta – relaţia fără de care viaţa nu are, pur şi simplu, niciun sens: Relaţia ta cu Dumnezeu.
Amin!